Conceptul de contracte inteligente a intrat în discursul juridic cu doar câțiva ani în urmă, dar totuși subiectul a dat deja naștere unor abordări remarcabil de diferite.
În timp ce unii presupun că contractele inteligente pot fi pe deplin integrate în contractul existent legea, alții prevăd că vor marca începutul sfârșitului dreptului contractual. Scopul acestui articol este de a contribui la evaluarea contractelor inteligente prin examinarea modului în care acestea pot fi situate în interior conceptul occidental tradiţional de drept contractual şi modul în care diferă de contractele tradiționale în fazele individuale ale ciclului de viață al unui contract. În special, aceste constatări arată că executarea automată a promisiunilor cuprinse într-un contract inteligent, în special caracteristicile lor tehnice, conduc la o importanță sporită a fazei de redactare a contractului comparativ cu faza de executie.
Printre alte aspecte, contractele inteligente sunt considerabil mai greu de modificat decât contractele tradiționale și acestea sunt limitate de faptul că codificarea contractelor necesită o formalizare sporită a clauzelor contractuale. Pe de altă parte, arhitectura tehnică a contractelor inteligente oferă posibilități variind de la auto-ajutorare automată până la punerea în aplicare a acorduri inaplicabile din punct de vedere juridic. Este tocmai asta autonomie a contractelor inteligente față de contractul existent lege care ridică în final întrebarea dacă va deveni necesară o adaptare a dreptului contractelor şi ce dificultăţi s-ar confrunta cu o asemenea adaptare.
Implementăm contracte smart în colaborare cu avocați.